Se spune, si pe buna dreptate ca vanatoarea este cea mai veche indeletnicire sau activitate umana si care indiferent de epoca sau treapta de civilizatie a avut liniaritatea si constanta ei de-a lungul timpului. O practicam de mii de ani si se cam confunda cu oamenii si cu  omenirea insasi.

Dar nu noi suntem inventatorii vanatorii – ea a fost si este lasata de la Dumnezeu ca mijloc unic de procurare a hranei si de existenta pentru o sumedenie de animale, si de plante chiar, pe toate nivelele piramidei trofice de la baza si pana in varful ei. Iar daca tot Dumnezeu ne-a asezat pe noi in varful ac estei piramide ne-a dat si mijloacele de a vana tot sau aproape tot. Sigur ca faza vanatorii de subzistenta sau a celei industriale a trecut de mult pe mai toata suprafata planetei (dar nu total -  mai sunt inca suficiente zone si comunitati umane pe glob unde cu siguranta se vaneaza pentru a asigura traiulul de zi cu zi ).

Dar tot tragand carbunii la oala noastra cinegetica e posibil sa fi exagerat putin – dar si asta e vanatoreasca. Am incercat sa punem aici cateva cuvinte intru vanatoare si sa dam un pic de pornire acestui forum unde de fapt parerile si impresiile dumneavostra conteaza cel mai mult.Noi in acest forum nu vom discuta problema legitimitatii sau nu a vanatorii ci ne vom “toca” subiectele nostre cinegetice care nu sunt putine si nici limitate. Din toate timpurile vanatorii si-au povestit intamplarile, pataniile sau aventurile de la vanatoare. O faceau cam pe langa focul de tabara sau la gura sobei sau in agapele postvanatoresti. Acum “focul de tabara” si “gura sobei” s-au mutat si in IT sau pe “net” cum se mai spune.Atunci se priveau in ochi ca sa isi citeasca minciunitele vanatoresti acum nu pot decat sa se priveasca in avataruri, dar tot isi mai “miros” exagerarile sau inventiile.... Asa sunt vanatorii....

Dar cu una cu alta va dorim bine ati venit pe acest forum si “aurita sa va fie slova”.

Se poate si asa in pauza de vanatoare.....